Doar un singur lucru poate distruge orice relație!

Cât de des sunteți nemulțumită și vă certați cu soțul? Credeți că dvs. aveți cele mai solide argumente: nu vă acordă suficientă atenție, nu vă face cadouri, nu câștigă suficient, nu vă ajută în gospodărie, nu se îngrijește de copii, nu acceptă prietenele dvs. etc.

Însă orice conflicte în familie au o singură cauză. Trebuie să o înlăturații și veți trăi mult mai fericiți. Iată ce ne povestește un bărbat care a aflat întâmplător cauza conflictelor.

Eram la un seminar pe tema susținerii psihologice a victimelor exploatării prin muncă, în special sexuale și moderatorul ne-a adresat o întrebare: „Care este cauza principală a divorțurilor?” Eu am sărit primul și i-am răspuns: „Sexul, banii și comunicarea”.

„Incorect”, a spus moderatorul – „Acestea sunt dor simptomele adevăratei probleme”.

Am rămas dezamăgit. Însă acest seminar mi-a schimbat viața.

Moderatorul ne-a spus tuturor: „Soții ajung la divorț dintr-un singur motiv: așteptările prea mari”.

Am rămas șocat. Această sinceritate nu se încadra în gândirea mea. Într-adevăr în primele luni de căsătorie ne certam cu soția din cauza așteptărilor prea mari.

Peste mulți ani am realizat că așteptările prea mari generează conflicte nu doar în familie, ci și în orice relații.

Nimeni dintre noi nu este asigurat că nu va greși prin așteptările prea mari.

Așteptări – realitate = dezamăgire

Ce înseamnă această formulă?

Așteptări. După o zi lungă de muncă eu, mă aștept de la soția mea, ca ea să fie aranjată, cina să fie pregătită și să luăm masa cu întreaga familie. La fel, mă aștept ca fetița mea de un an și jumătate să stea în scăunel și să mănânce curat, fără vreo firimitură pe jos. Iar după cină să mergem cu toții la plimbare, pe când altcineva va face curățenie în casă.

Realitate. Am venit acasă cu o jumătate de oră mai târziu. Cina nu este gata, mai bine zis nici nu a început să fie preparată și fetița cere insistent mâncare. Apoi îmi văd soția lucrând la un proiect de design, încercând să se încadreze în termenul practic deja expirat. Am întrebat-o ce mâncăm la cină, iar ea răspunde ca o mamă epuizată care muncește la domiciliu.

Îmi iau fiica în brațe și merg la bucătărie, iar acolo nu e nici un pic de mâncare. Am văzut doar niște cașcaval și pâine. Am făcut tartine și le-am mâncat împreună. Este dezordine în bucătărie și în camere, dar nimeni nu avea dorința de a face curățenie.

Dezamăgire. Diferența între prima și a doua. Situația nu este deloc îmbucurătoare, însă eu încerc doar să vă arăt că așteptările nu corespund realității vieții.

Antonio Banderas a spus: „Așteptările sunt mama dezamăgirilor”.

Altfel spus, în viața noastră sunt prea mari așteptările, care în final provoacă dezamăgiri.

Concluzie: Realitatea să depășească așteptările. Punct. Permiteți vieții să-și urmeze cursul.

Unii mi-au propus să renunț la așteptări, dar aceasta este o extremă, deoarece așteptările expuse verbal sunt folositoare și ai spre ce tinde.

Dacă nu doriți să vă dezamăgiți, renunțați la prea mari așteptări și acceptați realitatea..

loading...
error: Content is protected !!