O metodă foarte simplă de a înmulţi tuia (arborele-vieții)

Nu ştiţi cum se taie şi se răsădesc corect butaşii de conifere? Noi vă vom relata cum poate fi transformată o crenguţă de tuia, cum i se mai spune arborelui-vieţii, într-un răsad tare şi sănătos.

Răsădirea este cea mai eficientă metodă de a obţine noi arbori de tuia. Spre deosebire de înmulţirea prin seminţe, cea prin butaşi nu necesită prea mult timp şi efort.

Termenii de răsădire a arborelui-vieţii

Probabil cel mai dificil lucru în răsădirea arborelui tuia este determinarea corectă a termenului când trebuie făcută procedura respectivă. În această chestiune specialiştii au păreri divizate. Unii susţin răsădirea de iarnă, în luna februarie. Alţii afirmă că cea mai eficientă răsădire e cea făcută în luna aprilie. O altă opinie spune că tuia trebuie răsădită vara.

Dar principalul criteriu de care vă recomandăm să vă conduceţi este să verificaţi dacă s-a finalizat creşterea lăstarilor. În caz de răspuns afirmativ puteţi începe răsădirea fără ezitare.

Răsădirea de vară are avantajul că butaşii au suficient timp pentru a căpăta puteri şi a se înrădăcina bine, pregătindu-se pentru următorul sezon.

Cum se taie butaşii

Mai întâi alegeţi o plantă puternică şi sănătoasă. În partea de sus a arborelui căutaţi o creangă puternică şi cu o mişcare bruscă rupeţi de pe lăstar capetele înlemnite, în vârstă de 2-3 ani. Ca butaşul să prindă mai repede rădăcină, el trebuie rupt cu o bucăţică de coajă (“călcâi”).

Arborele-vieţii crescut dintr-un butaş rupt din partea laterală, şi nu din partea de sus, poate să crească având o formă incorectă. Respectiv butaşul ce provine dintr-o plantă bolnavă, bineînţeles, va da un rod bolnav.

În cazul în care “călcâiul” este prea lung, se recomandă să îl scurtaţi puţin, ca răsadul să nu putrezească. Lungimea ideală a butaşului de tuia este de 10-15 cm.

Dacă crengile sunt prea înlemnite şi nu le puteţi rupe, folosiţi cleştele.

Putem păstra butaşii?

Butaşii de tuia trebuie răsădiţi imediat după tăiere. Ei nu pot fi păstraţi, căci se alterează repede şi nu mai prind rădăcină.

În caz că nu aţi reuşit să pregătiţi toate cele necesare pentru răsădire, butaşii pot fi înfăşuraţi pentru puţin timp în pânză umedă şi mutaţi într-un loc întunecat şi răcoros.

Pregătirea butaşilor pentru răsădire

Întâi de toate crenguţele trebuie curăţite de surplusul de ace. Acestea se taie mai întâi din partea de jos a butaşului. Dacă acesta e prea “pufos”, se pot rări acele şi în celelalte părţi ale sale. De asemenea partea de jos a butaşului se curăţă puţin de coajă.

Apoi butaşii se pun peste noapte (circa 12 ore) în soluţie de regulator de creştere.

Pregătirea substratului pentru înrădăcinare

În calitate de substrat se poate folosi nisip curat de râu sau pământ uşor, bine drenat.

Însuşi solul pentru înrădăcinarea butaşilor de tuia se pregăteşte prin amestecul în părţi egale de turbă, pământ de frunze şi nisip.

Pregătiţi nişte vase nu foarte adânci, care să aibă găuri pentru drenaj şi aerare. La fundul vasului aşezaţi neapărat argilă expandată, pietriş sau alte pietricele mărunte.Apoi adăugaţi substratul şi dezinfectaţi-l cu soluţie de permanganat de potasiu.

Înrădăcinarea butaşilor

După ce aţi pregătit totul, scoateţi butaşii din soluţia de regulator de creştere şi înmuiaţi-le capătul într-un stimulator pentru rădăcină. Imediat după asta aşezaţi butaşii în substrat sub un unghi de 45 de grade la adâncimea de 1,5-2 cm.

Apoi aşezaţi vasul într-o mică seră din sticlă sau din plastic sau pur şi simplu acoperiţi-l cu o peliculă.

Îngrijirea butaşilor

Butaşii trebuie ţinuţi într-un loc luminos şi călduros. Dar să aveţi în vedere că ei au nevoie de lumină împrăştiată. Acţiunea directă a razelor solare va vătăma foarte repede butaşii şi aceştia vor pieri înainte să prindă rădăcină.

Udaţi substratul abia după ce se va usca puţin stratul său superior. Reţineţi că excesul de umezeală este pentru butaşi la fel de dăunător ca şi insuficienţa sa.

Udaţi butaşii cu grijă, astfel încât apa să nu nimerească pe acele plantei. E de dorit să folosiţi un pulverizator, căci jetul de apă puternic poate împrăştia pământul din jurul “călcâiului” butaşului.

Apariţia unor lăstari noi pe butaşul de tuia este o dovadă a faptului că acesta s-a înrădăcinat.

La două săptămâni după înrădăcinare va fi nevoie să răsădiţi butaşii în ghivece separate sau pe o porţiune mai mare de sol. În acest caz solul se pregăteşte în acelaşi fel: amestecaţi pământ de frunze, turbă şi nisip în proporţii egale.

Îngrijirea ulterioară a plantelor constă în udarea regulată şi înlăturarea buruienilor. În luna noiembrie tinerii copăcei se pun sub acoperiş, iar solul se acoperă cu crenguţe de brad, frunze sau rumeguş.

Primăvara, după topirea zăpezii, scoateţi acoperişul şi continuaţi îngrijirea plantelor ca şi înainte. După 1-2 ani copăceii se răsădesc în locul unde vor rămâne pentru totdeauna.

Sperăm că sfaturile noastre vă vor ajuta să vă bucuraţi de arborele-vieţii chiar în grădină dvs.

error: Content is protected !!